ARGUMENTAREA ALEGERII PARADIGMEI
Conform Programei școlare în vigoare:
„Studiul Psihologiei în liceu, alături de studiul celorlalte ştiinţe sociale, îşi propune formarea personalităţii autonome şi creative în vederea dezvoltării libere şi armonioase a persoanei. Pentru ca un tânăr să răspundă adecvat unor realităţi în schimbare, el trebuie să dispună nu doar de o solidă pregătire profesională, ci şi de competenţele proprii gândirii critice, de capacitatea de inserţie socială activă, precum şi de un set de atitudini şi valori personalizate; el trebuie să posede motivaţia şi disponibilitatea de a reacţiona pozitiv la schimbare – ca premisă a dezvoltării personale. În acest orizont de aşteptare, cunoaşterea de sine şi a celorlalţi devine esenţială.
Disciplina contribuie la formarea progresivă a competenţelor - cheie stabilite de către Comisia Europeană, îndeosebi în ceea ce priveşte:
- competenţele interpersonale, interculturale şi sociale;
- a învăţa să înveţe;
- comunicarea în limba maternă.”
Pornind de la aceste considerente, dintre cele trei paradigme educaționale considerate clasice (tehnologică, interpretativ-simbolică, socio-critică) a fost aleasă ca paradigmă de predare dominată paradigma socio-critică deoarece aceasta privește elevul ca ființă socială și se pune accent pe relații și pe interacțiuni.
Se vor folosi, de asemenea, elemente ale paradigmei interpretativ-simbolică deoarece simbolică pune accent pe învățare ca „proces” ce urmărește dobândirea unor competențe, nu doar acumulare unor cunoștințe (ca paradigma tehnologică, ce pune accent pe obținerea unor „produse” – fie ele rezultate măsurabile prin notele acordate elevilor sau comportamente observabile la aceștia).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu